11 May 2010

Prima Evadare


Prima evadare 2010…A trecut un an de la prima editie, cand ma initiam si eu intr-ale maratoanelor de mtb. Un maraton placut de 55 de km, nu foarte greu, plat si parca altfel decat celalalte de prin tara. Se pune mai mult accent pe placerea bike-ingului si mai putin pe competitia in sine, probabil si din pricina nivelului majoritatii concurentilor. In orice caz anul trecut am asistat la un record national de prezenta la un concurs de mtb de orice fel, 500 de participanti, ceva impresionant… ceva ce vroiam sa mai vad odata.
Dupa problemele avute in Grecia renuntasem sa mai particip, dar in masina spre Romania m-am razgandit. Merg oricum, merg incet, iau aparatul foto la mine si ma distrez; cat de tare poate sa ma doara spatele la o plimbare de 55km ?
Vineri am avut putin timp sa montez bicicleta la loc si sa mai fac cateva revizii si mici cumparaturi pentru duminica. Sambata dimineata eram in Bucuresti, cazati la prietenii si totodata fosti consateni - fratii Petrisor: Cata si Em.
Cu ajutorul lor am reusit sa fac o improvizatie pentru spatele meu. Cata isi dorea o pipa mai scurta si un ghidon cu rise si eu imi doream de mult un ghidon drept pt xc si o pipa cu alt unghi. Am facut schimb si eu m-am ales cu o pipa de 130mm fata de 100mm, montata invers - adica aproape paralela cu pamantul si un ghidon mai scurt si drept. Bineinteles ca s-a schimbat pozitia mea pe bike si centrul de greutate al corpului meu acum era mutat mai in fata. Initial m-am simtit foarte ciudat dar am facut o tura cu Em prin oras (Crangasi-Baneasa-retur) si m-am simtit excelent. Chiar am fortat putin pentru a vedea daca simt spatele, dar nu a reactionat deloc.
Am incarcat camelback-ul cu izotonice de la pinguinii lui Em, am mancat o pasta dimineata si ne-am prezentat in Baneasa la Academia de politie pentru start. Aliniati erau 1200 de participanti, 1200!!! Anul trecut 500 si acum 1200 de oameni!!! Va vine sa credeti?
M-am decis sa fortez totusi si poate spatele ma v-a lasa sa concurez, asa ca am plecat din fata alaturi de primii 50 de finisheri de anul trecut si de cei cu pedale SPD. Startul s-a amanat cateva minute, ploaia a inceput si eu inghetam dea binelea cu gelu energizant la bot si furtunu’ cu suc in gura. Desi am plecat din a 3-a linie a fost o buluceala mare pe prima portiune de sosea dar dupa ce am intrat in padure parca lucrurile s-au mai linistit. M-am incalzit in primii km, am scapat de frig si am inceput goana nebuna dupa un loc mai bun.
Primii 10km nici o durere de spate! Nesperat…ma simteam excelent, am tras de mine, am depasit, vedeam cum ii ajung, superb. Am mers foarte bine pana jumatatea traseului, undeva pe la palatul doamnei Ghica. Am consumat un gel si am intrat din nou in padure, unde au inceput hopurile, sleaurile si zgaltaielile (ti-ai dracu’ de hardtail). Si a inceput si spatele sa ma doara, cei drept usurel si suportabil. Daca prindeam 10 metri de traseu drept ma ridicam si mergeam fara maini cat sa imi odihnesc spatele pentru a putea forta urmatorele 10 minute. Ma gandesc ca poate nu m-am refacut inca dupa Grecia, spatele ma durea si acasa cand ma aplecam dupa oaresce, la fel si cu degetele de la mana de la socuri. Poate totusi ghidonul si pipa ma vor salva, pana la urma asta e solutia cea mai ieftina si singura pe care mi-o permiteam acum (excluzand abandonul total).
Spre final am tras o tranta in urzici din cauza neatentiei, am mai pierdut 3-4 locuri, le-am castigat pe alte 2-3 si pe ultimii 2 km am fost alergat de un concurent disperat dupa un loc mai bun. Am terminat maratonul in 2ore 31min cu o medie de 21.7km/h si un maxim de 41.7km/h pe care nu stiu unde l-am reusit. O experienta in plus, un test pentru spatele meu si noua pozitie pe bike, un concurs reusit pe o vreme excelenta parerea mea. Ploaia a fost o picanterie binevenita pentru mine, imi amintesc ce ameteli am avut anul trecut la final de la soare. Anul aceasta a fost superb, temperatura perfecta si parca era cineva in fata mea care ma uda in permantenta cu un fas-fas pentru flori. Zonele cu noroi erau acceptabile cand am trecut eu, putin balet cu spatele dar nimic grav. Probabil ulterior traseul s-a degradat si cei din spate au avut dificultati mai mari.
Dupa ce am luat niste haine mai uscate pe mine m-am asezat la finish si am incurajat toti concurentii care terminau cursa obositi si fericiti, mi-am incurajat prietenii, amicii si pinguinii, am povestit cu o groaza de rideri de prin toata tara si m-am simtit extraordinar de bine alaturi de multimea uriasa de participanti si suporteri.
Deci…da ! Se pare ca am terminat pe locul 58 din totalul de 802 concurenti care au reusit sa termine cursa. Rezultatele le puteti viziona aici. Pozele noastre sunt aici, dar cu siguranta o sa gasiti mai multe pe primaevadare.ro

Multe multumiri fizioterapeutei mele, lui Em, lui Cata pt schimbul de piese, lui Creata pentru incurajari, pinguinilor pentru droguri si paste, organizatorilor pentru tot, si tuturor amicilor prezenti sau neprezenti pentru fecitari si incurajari.





















10 comments:

George Hari Popescu said...

Bravo pentru rezistenţă la ediţia din 2010!

Am pus sute de poze şi un clip amărît la http://bicla.ro . Dacă sunteţi pe acolo, daţi-mi mail să vă trimit poza la rezoluţie mare.

Felicitări!

Fabian said...

Bravo Mihai!Cand am vorbit cu tine iar nu mai stiam de unde sa te iau.Da acum te recunosc mai usoar:)

Mihai Siman said...

Fara ochelari e mai greu... Pacat ca ai avut ghinion.

Diaconescu Radu said...

Bravo, felicitari, ma bucur ca te-am intalnit si ca am schimbat impresii despre una alta. Em ne-a tot povestit de tine si de turele tale in ultima vreme.

Si felicitari pentru timpul scos!

/Radu.

Constantin said...

Ma intreb oare de cate ori as fi vomitat de la efort?! Creca de vreo 3 ori cel putin.
Ma lasa bulanu numa cand ma gandesc cat de tare e o tura din asta.
Pe mine nu ma tine...

Valy said...

George te rog daca se poate sa-mi trimiti poza DSC 190 din calupul de 152 sau poza 92/152 PLS. Multumesc frumos.

Sebastian said...

No lasa draghe ca data viitoare iti dozam pastele si drogurile in asa fel incat sa te putem depasi! :D

Alex said...

Salut! Bravo pentru cursa. Mie mi s-a parut oribil noroiul, dar asta a fost vremea... O intrebare: de ce ai dezasamblat bicla pt Gr? Nu mergea pusa pe masina? Ne vedem la Tg Secuiesc! Bafta!

Mihai Siman said...

@Alex, mi-a fost lene sa car suportul de bike pt masina si am demontato si am bagat-o in portbagaj

Catalin said...

Organizatorii au fost la inaltime anu asta si au invatat foarte mult din prima editie.Ploaia a crescut dificultatea destul de mult iar traseul a devenit foarte interesat, facandu-te sa uiti pentru cateva ore ca esti la cativa km de Bucuresti, intr-o evadare....
Ma bucur ca am iesit bine toti si nu am avut probleme tehnice sau fizice