22 June 2010

Maratonul Medieval de la Medias


Weekendul trecut a avut loc a nu-stiu-cata editie a legendarului maraton de la Medias, despre care am auzit doar lucruri bune, cu traditie indelungata si o organizare excelenta a reusit sa devina pentru multi rideri concursul nr.1 in Romania. Toatea aceste lucruri m-au indemnat sa particip si eu…asadar vineri am plecat spre Sighisoara alaturi de Constantin, Liviu, Cata Moga, Bogdan Mocanu, Tudor si fetele noastre. Seara am ajuns la un camping dragut unde am debarcat masinile burdusite de bagaje, am intins in graba cele 6 corturi grabiti de ora tarzie si ne-am pus pe mancat. Dupa o plimbare prin bezna in cetatea Sighisoarei si o bere pe terasa ne-am pus la somn pe la 12 noaptea.
Noaptea nu a fost una prea placuta pt mine, la ora 1 am fost trezit de ploaia deasa ce batea pe cort, la ora 2 de o tuse nenorocita, la 3 de un vis, 4-alt vis, 5-tot de ploaie, la 6 de lumina de afara si la 7 am iesit obosit din cort. Dimineata se arata cam nasoala, dupa atata ploaie norii inca persistau si era clar ca ne astepta o cursa noroioasa. Nu m-am simtit deloc bine dimineata, simteam ca ma prinde o raceala sau ceva dar am sperat sa-mi treaca pana in Medias.
In jumatate de ora am ajuns in centrul Mediasului, am parcat si am fugit toti spre inscrieri. Dupa un sfert de ora de stat la coada am reusit sa ne inscriem dar mie imi era din ce in ce mai rau: transpiram si avem frisoane. Aveam dubii mari... nu prea mai aveam chef sa concurez, ma simteam ca dracu, aveam febra si ma ametisem cu totu’. Daca avea sa ma prinde ploaia pe traseu ajungeam sigur acasa cu vreo pneumonie si nu aveam imi ardea sa risc.
Dar soarele a iesit si m-am hotarat sa plec totusi in cursa si sa ma intorc daca imi e mai rau in prima parte a traseului. Dorina, farmacista noastra, mi-a dat o fiola si o pastila, m-am schimbat si ne-am dat seama ca nu mai avem timp de nici un fel de incalzire…fuga la start.
M-am inghesuit cum am putut pe la coada plutonului (restul erau de mult pregatiti, nu ca mine), am bagat un gel si s-a dat startul. Prima partea a traseului am mers in spatele masinii de politie prin oras, perfect pentru mine pentru ca ma puteam incalzii cat de cat. Am mers dupa Constantin incercand sa ajungem in fata plutonului dar am ramas in urma lui odata ce l-am ajuns pe Liviu, nu am vrut sa repet miscarea de la Sfantu Gheroghe si sa ma tai pe prima urcare.
Nu stiu daca pofta de cursa sau medicamentele Dorinei au avut efect dar ceva s-a intamplat si pana am iesit de pe sosea nu mai aveam absolut nimic, eram happy si pregatit. A inceput urcarea si odata cu ea push the bike-ul, toata lumea pe jos alunecand prin namolul cleios din padure. Urcarea am facut-o alaturi de Liviu, eu injurand si el consolandu-ma ca noroiul e mai nasol mai departe, aici e doar incalzirea. Aproape de varf ne-am despartit, el ramanand sa astepte un prieten.
Marea majoritate a traseului a fost pe dealuri, prin padure si pe iarba. Pe iarba era cel mai ok, restul era plin de noroi greu de ocolit, rotile se blocau, bicicletele s-au ingreunat cu cateva kg bune, schimbatoarele s-au rupt, lanturile la fel si caldura devenea din ce in ce mai agasanta. Eu m-am simtit bine, traseul a fost unul foarte placut, cu peisaje frumoase si urcari lejere, sate pitoresti cu cetati si biserici medievale..
Am mers destul de moderat la inceput, pe la km 15 m-a apucat si spatele dar de data asta a fost o durere controlabila, probabil si din cauza catararilor mai domoale. Am putut sa fortez si sa castig cateva locuri, si sa-mi simt intradevar pulpele muncind calumea.
Totul parea ok, noroiul a fost omniprezent, concurentii injurau dar eu incercam sa ma conserv si sa urc cat mai mult pe bike si nu pe langa. De multe ori reuseam sa trec peste zonele noroioase mai usor pedaland decat impingand pe jos.
Dupa cam 3 ore si 2 geluri consumate am reusit sa-l ajung pe Ionut din Moeciu, sa-l depasesc si sa-l ajung si pe cumnatul lui, Nutu. Cu el am ajuns la ultimul punct de alimentare (cetatea cu scarile care nu stiu in ce localitate e), ne-am hidratat rapid dupa care l-am lasat putin in urma. A urmat ultima catarare pe la km 38 unde s-au terminat jocurile…cred ca e prima oara cand nu m-am uitat nici macar odata peste graficul cursei, ultima catarare era cea mai grea si bateriile mele cedau, habar n-aveam cat mai e si cat de sus e varful. M-am taiat imediat ce am intrat in padure, dupa care am continuat foarte incet pierzand o groaza de locuri. Nutu m-a depasit si a incercat sa ma incurajeze dar nu am reusit sa ma tin deloc dupa el. Aproape toata urcarea am facut push the bike si m-am rugam sa se termine cat mai curand.
Pe ultima coborare mi-am mai revenit, am depasit 2-3 concurenti si am ajuns pe dig…aici imi ardeau obrajii cand expiram aerul pe gura, parca suflam intr-un ceai fierbinte… ciclocomputerul meu arata 37 de grade. Pana la final am mers mai incet pentru a nu rupe lantul care facea ca toti dracii, si in uralele multimii de suporteri am terminat cei 48 km in 4 ore si ceva…
M-am hidratat, mi-am pierdut rapid rabdarea stand la coada furtunului pt spalat biciclete si am renuntat retragandu-ma la masina cu Dana. Am apucat sa ma schimb si am inceput ploaia, ne-am bagat in masina si in scurt timp a inceput o furtuna foarte ciudata: valuri de apa, vant foarte puternic, grindina si foarte brusc a scazut temperatura aerului de la cele 37 de mai devreme. Ne-am panicat putin si am tras masina sub un copacel mai stufos; iadul s-a deslantuit- tiglele zburau de pe case, rauri curgeau pe trotuare,crengi rupte de vant, banerele si corturile de la finish erau prin aer, bidonul urias de la Sponser si-a gasit sfarsitu tavalit pe sosea… A fost oribil, grindina a durat 30 de minute daca nu mai mult si concurentii nu mai apareau, Liviu, Cata si Tudor inca mai erau pe traseul de 80km si deja ne faceam griji pentru ei. Dar au inceput sa vina, concurenti uzi si inghetati dar inca aplaudati de suporterii adapostiti care pe unde au apucat. A aparut Liviu care scurtase traseul pentru ca nu mai rezista, intr-o stare destul de nasoala, tremura tot de frig si oboseala probabil. Cata a aparut si el si la scurt timp s-a oprit si ploaia si am putut iesi din masini.
Majoritatea concurentilor prinsi de furtuna au abandonat sau au scurtat traseul dar nu-i condamn, din masina mi s-a parut teribil, nu mi-as fi dorit sa fiu inca in cursa in momentele alea.
Dupa o mica regrupare ne-am dus la o pizza in oras si am revenit la premierea care tocmai se termina. Am castigat din nou la tombola un bidon, o pereche de manusi si un buff (lucky me) dar numai din cauza perseverentei lui Constantin care a vrut sa ramanem pana se termina tombola.
Drumul spre casa a fost unul obositor si lung, dar am ajuns sanatosi acasa cu o experienta interesanta in plus in buzunarul de la spate al tricoului de ciclist. Duminica am dormit-o aproape toata, bicicleta am dus-o la revizii si am facut o febra musculara la spate de toata frumusetea…

Una peste alta Maratonul Medieval de la Medias s-a ridicat asteptarilor si a dovedit ca are o organizare de exceptie adunand la start crema mtb-ului romanesc. Noroiul si furtuna de la final au fost picanterii neprevazute dar fara ele nu putem trai. M-am bucurat de participarea alaturi de baietii de la Brasov si cu siguranta voi reveni la urmatoarea editie a maratonului. Clasarea mea a fost una pe masura asteptarilor, evident ca lipsa antrenamentului din ultima perioada s-a observat. Covalescentele si lipsa timpului m-au inmuiat, practic in ultima luna antrenamentele mele au fost doar in timpul concursurilor. Sper sa imi organizez mai bine timpul si sa intru intr-o forma mai buna pana in toamana…

rezultate si multe poze gasiti aici si pe situl organizatorilor. Iar pozele noastre le puteti vedea aici, inca le astept pe ale colegilor de echipa ;)

rezultatele brasovenilor
50km
9. Mocanu Bogdan - 3:06:05.2
39. Constantin Boricean - 3:38:55.8
51. Dragos Matei - 3:53:59.9
59. Obancea Ioan - 3:59:08.9
64. Siman Mihai - 4:05:41.1
89. Cioban Ionut - 4:24:30.3

80km
14. Liviu Cseki - 5:23:19.3
18. Moga Catalin - 5:30:13.6
Tudor - DNF

Bravo baieti !!!

P.S.:Next race - Semi Maratonul Piatra Mare (alergare sau bike)


La start alaturi de Ionutii din Moeciu




Catalin Moga (stanga), pe prima catarare


Iesirea de pe dig

Bogdan pe ultima suta de metri

Constantin

Dragos

Nutu

eu...




si Liviu soseste dupa furtuna

2 comments:

kary said...

Bravo baietii!
Felicitari!

Marian R. said...

salut mihai, felicitari pentru atitudinea pe care o ai in concursuri. acum in legatura cu lantul care batea in toate directiile - vinovatul e schimbatorul spate. Cand aveam deore pe cube imi schimba vitezele numai cat treceam in viteza peste o groapa. Incearca un shimano slx (e compatibil si cu manetele si cu lantul; nu mai e nevoie sa schimbi ceva) sau un sram (un sram care este echivalent cu un alivio e la fel de bun ca slx-ul.)
Multa bafta pe viitor.