22 October 2012

1-1 la pauza


Anul trecut am participat la Black Forest Ultra Bike Marathon, a fost un mega concurs, pentru mine primul cu adevarat vest-european care m-a dat cu rotile in sus. Mi-a placut atat de mult incat anul aceasta m-am inscris cu foarte mult timp inainte, startul avea sa se dea in 17 iunie si eu undeva prin februarie plateam deja taxa de inscriere de 50 de euro. Pe de o parte incerc sa intru in rand cu oamenii din Germania si sa ma inscriu din timp ca sa prind loc iar pe de alta parte am observat ca daca imi planific din timp evenimentele am o motivare mai puternica pentru antrenamente. Zis si facut, jumatate de aprilie si toate luna mai m-am antrenat cu un singur tel in cap, marele maraton din Padurea Neagra - aveam de gand sa particip la un traseul mai lung decat cel de anul trecut.
Dar nu toate lucrurile merg pe lumea asta asa cum le planificam. A trebuit sa ma mut in alt apartament la inceputul lunii iunie si asta nu e deloc simplu in Germania, nici simplu si nici ieftin. Oricum ar fi lucrurile s-au complicat destul de mult si a trebuit sa platesc o groaza de chestii deodata: chiria la ambele apartamente (vechi si nou) timp de 2 luni, comisioane de agentie (1000€), garantia, prima luna, etc.. Adunate au creat un gol urias pe cardul meu fortandu-ma in ultimele zile ale lunii sa sparg pusculita de economii si sa iau toate fisele din ea.
Una peste alta chiar daca aveam inscrierea platita de foarte mult timp nu am putut sa mai merg la concurs, comic dar nu am mai avut bani de benzina pana acolo... Am fost foarte foarte frustrat si dezamagit de intamplare, ba chiar am luat-o ca pe cea mai nasoala deceptie a anului. Ma pregatisem de atat timp si am fost foarte convins ca pot merge pana in ultima clipa, cand a trebuit sa dau inapoi.
Suparat am ramas pentru mult timp dar din cauza situatiei cred m-am ambitionat si mai tare si m-am apucat de antrenemente serioase. Mi-am incropit un plan de lupta si m-am apucat de treaba de data asta fara nici un tel anume, fara nici un concurs prevazut. Asadar in luna iunie si iulie n-am avut timp sa respir, in medie am avut cam 4-5 antrenamente pe saptamana ba chiar si cate 2 intercalate in aceasi zi. Am niste planuri mai speciale pentru anul viitor asa ca am incercat sa ma fiu un pic mai polivalent, am inclus si inotul in antrenamentele mele alaturi de alergat si ciclismul clasic. De cate ori am avut ocazia am incercat sa fac si mici duatloane de unul singur, sa alerg pana/de la piscina sau sa ies la o alergare scurta dupa o tura de mtb.

A fost o perioada foarte interesanta in care am descoperit cateva limite noi ale corpului meu. Toate saptamanile astea fara pauza m-au stors de energie, am fost foarte aproape de limita maxima pe care pot sa o duc (anul asta cel putin) dar cu putina atentie (a se citii: alimentatie, somn si planificare anticipata) am reusit sa duc la capat 2 luni de antrenament cum nu am mai facut pana acum.
Dupa toata dezamagirea, dezmeticirea si antrenamentele am primit o veste total neasteptata la finalul verii - era foarte posibil sa pot participa la Duatlonul Cetatii Brasovului. Tot raul spre bine!

2 comments:

Clipe libere said...

Baga mare mestere! inclusiv cu scrisul :)

Mihai Siman said...

Bai mai am inca 10 relatari de facut pana ajung la zi ... o sa termin de craciun, poate nici atunci ...

Si peste o saptamana mergem in alta tura, dupaia peste o luna in alta. Cred ca mai bine nu mai merg nicaieri pana nu recuperez. :)