07 October 2012

Heidelberg Semimaraton

''Today is a big day!'' - asta a fost sloganul cu care Anastasia ne-a incurajat in weekendul 28-29 Aprilie si intr-adevar a fost o zi mareata, a fost ziua in care am alergat primul meu semimaraton, primii 21 de km; a big day!
Ideea a venit de la Mishu care ne-a convins sa ne inscriem la SAS Halbmarathon Heidelberg astfel am format o mica echipa de romani plecati peste hotare: Mishu, eu, Liviu si Adrian. Semimaratonul este unul cunoscut pe plaiurile nemtesti si aduna multi participanti, anul acesta au fost doar 3500 de locuri care s-au dat ca painea calda (24 de ore), noroc cu Mishu care ne-a anuntat din timp. Eu inca nu prea sunt obisnuit cu un numar gigantic de participanti sau cu inscrierile astea premature, cateodata mi se pare absurd sa te trezesti la ora 6 intr-o anumita zi ca sa mai prinzi locuri la concurs dar banuiesc ca asa merg lucrurile pe aici.
Pregatirea mea fizica evident ca a lasat de dorit, in luna martie am mai alergat ceva apoi a urmat o pauza completa si doar cu 2 saptamani inainte de eveniment am mai pus osul la munca. Problema mea nu era timpul pentru ca mi-a fost clar ca scopul era sa termin si nu sa ma intrec cu careva, dar lipsa grava de kilometri ma ingrijora. Nu alergasem niciodata, in viata mea, mai mult de 12 km asadar nu stiam in ce ma bag si nici la ce sa ma astept, stiam doar ca sunt 21 de km pana la final. Doar in ziua startului am mai analizat situatia si mi-am propus totusi sa termin sub 2 ore daca este posibil si asta doar ca sa am o tema de gandire pe traseu.


Noi am navalit peste Mishu (care este localnic) cu o zi inainte de concurs si ne-am plimbat prin Heidelberg, oras frumos si mandru, am reusit sa ne ridicam numerele, am facut ceva strategii si ne-am odihnit din belsug. Ziua cursei avea sa fie mult mai incarcata, zeci si sute de oameni peste tot imbracati in toate culorile de pe lume, multa agitatie si emotii pentru incepatorii ca mine... urma sa fie o cursa lunga. Startul s-a dat in mai multe blocuri iar eu am plecat in urmarirea lui Liviu pentru primul km dar dupa aceea am lasat-o mai usor pentru ca nu era cazul sa ma agit chiar de la inceput. Pana pe la km 3 nu m-am simtit foarte bine, aveam muschii beton desi ma incalzisem suficient iar ritmul celor din jurul meu mi se parea prea ridicat. Dar ceva mai tarziu mi-am mai revenit, chiar inainte de inceputul primei catarari.


Traseul pleaca din centrul vechi al Heidelbergului, trece Neckarul si incepe sa urce initial prin oras iar apoi prin padure pe versantul drept al vaii si pe curba de nivel pana la jumatatea traseului de unde ne intoarcem inapoi pe malul celalalt. Surprinzator pentru mine a fost ca ma simteam excelent pe catararile de pe prima partea a traseului, fenomen la care nu ma asteptam deloc. Lucru datorat probabil si atmosferei incendiare de pe traseu, n-am mai vazut asa ceva la nici o competitie. O gramada de oameni peste tot si nu era unul sa nu aplaude sau sa nu ne sustina cumva desi noi eram 3500 de alergatori, fanfare, tobe, furtune cu apa, standuri cu bere, fructe si prajituri, mosi si babe iesiti la poarta casei cu sticla de apa minerala din frigider, galagie, poze, fluiere, pusti care intindeau mana de pe margine sa le dai un hi5, incredibil...


Prin padure mi-a placut foarte mult pentru ca nu mai era asfalt si traseul varia ba in sus ba in jos, era si umbra si parca kilometrii curgeau mai repede. Aproape la fiecare punct de alimentare m-am oprit si am luat cate o banana sau ceva de baut dar cu toata hidratarea imediat dupa jumatatea traseului am inceput sa ma resimt. Am trecut Neckarul inapoi pe la km 12 si deja treceam in necunoscut si asta se resimtea in picioare, colac peste pupaza incepea o a doua catarare mare si parca nu mai era la fel de usoara ca primele. Pana acolo ceasul zicea ca sunt in targetul propus la inceput dar pana la km 17 am tot pierdut incet incet din timp alergand mai lent. Iar de acolo mai era o mica catarare pana la castelul din Heidelberg dar eu eram aprope distrus si am renuntat sa trag mai tare. Din pacate in varful catararii mi-am zis eu ca nu mai pot ajunge sub 2 ore la finish, mai erau 2 km de coborare si nu mai aveam suficient timp, dar nu am apreciat corect coborarea. Oarecum mi-am revenit si am prins viteza si odata ajuns jos in oras spectatorii mi-au ridicat nivelul adrenalinei si am sprintat cat am putut ultima jumatate de km.
Am trecut linia de sosire in 2:01:46, foarte putin peste 2 ore si probabil daca eram mai optimist pe ultima catarare sau mai degraba daca apreciam mai bine traseul si ultima coborare sigur reuseam sa trec sub 2 ore. Dar oricum eram extrem de multumit de rezultat, reusisem sa imi depasesc cu mult limitele in acea zi. 


 

Cu siguranta o sa mai revin la acest semimaraton, a fost o experienta grozava si m-am simtit foarte bine la Heidelberg alaturi de prieteni.

Poze de la eveniment gasiti aici: Heidelberg Halbmarathon
Rezultatele daca va intereseaza pe puteti vedea aici: Rezultate  (Am terminat pe locul 1682 din 2698)
Si nu uitati sa vedeti si relatarea lui Mishu si al lui Liviu.

P.S.:  Mersi Mishu si Anastasia pentru tot...

2 comments:

travel and write said...

Will ich auch!!! :-)

Mihai Siman said...

nächsten Jahr ... http://www.sashalbmarathon.tsg78-hd.de/index.html