01 November 2012

Böblingen Stadtlauf - Schönbuch Cup


Anul acesta nu am mers la prea multe concursuri de mtb, adica doar la unul singur, si am zis sa incerc sa merg la cele de alergat macar desi nu m-am considerat niciodata un alergator adevarat ci mai degraba unul fortat de imprejurari. In zona mea aici este un campionat anual, pe numele lui Schönbuch Lauf Cup, care contine 6 curse fiecare de 10km, imprastiate in satele din preajma. La prima vedere pare lejer dar avand in vedere cat de bolnavi sunt nemtii cu sportul, concurenta la aceste curse este incredibila. Defapt este un campionat intre sate (''campion pe sate'' cum e vorba la noi) la care se prezinta cam 4-500 de oameni la start, multi amatori dar si oameni foarte bine pregatiti, iar asta se reflecta in timpii de la final. Din pacate am ratat primele 2 curse din cupa, de primul nu stiam si de al doi-lea am auzit prea tarziu, asa ca am inceput cu cursa a 3-a, cea din Böblingen din 22 iulie.
Dupa cum va spuneam nu ma consider un alergator desavarsit, am inceput sa alerg ca sa vad daca imi place si ca sa mai adaug ceva forta pentru mtb. Initial nu prea mi-a placut dar cu timpul m-am adaptat si la ora actuala a devenit o rutina care de cele mai multe ori este foarte placuta. Dar cu toate astea nu am nici o pretentie la cursele de alergat, nu am ajuns la un nivel la care sa concurez cu cineva, eu concurez doar cu mine insumi. Nu m-am pregatit in mod special pentru cursa din Böblingen dar aveam deja cam 3 luni de antrenament in spate cand m-am aliniat la start si asta m-a facut sa ma simt stapan pe situatie.
Organizarea si procesiunile au fost foarte simple: inscrierea pe net 10 euro, ridici numarul, ti-l pui pe tricou si te duci la start sa alergi 10km. Ziua a fost splendida, cu soare dar totusi putina racoare in padure, conditii excelente de cursa.
M-am aliniat la start undeva mai in spate ca sa nu incurc oamenii, s-a dat startul si am plecat calm pentru inceput pe strazile din Böblingen. Primul km m-am incalzit in usoara urcare spre padurea de langa oras dupa care am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine. Banuiesc ca din cauza ca nu concuram cu nimeni si nu aveam nici un fel de stres, m-am simtit extraordinar de bine atat fizic cat si psihic. Am avut mintea foarte linistita si pentru prima oara in viata mea am facut o cursa inteligenta, am gandit fiecare kilomentru. Toate cursele de pana atunci mi s-au parut niste goane demente spre final, maxim de la cap la coada ca taranu', dar de data asta a fost altceva. Am reusit sa ma concentrez pe fiecare segment si sa nu ma pierd ca alte dati: pe plat am mers la limita muschilor fara sa am dureri, am atacat doar pe catarari (unde surprinzator concurentii nu prea o duceau bine) suficient cat sa nu ma tai si am asteptat ultimii 2 km din cursa ca sa dau drumul la picioare si sa consum toate rezervele ramase. In ultimii 4 km s-a format un grup de 4-5 alergatori care mergeau cam in acelasi ritm cu mine, fiecare accelera si incearca sa scape de grup dar fara izbanda fiind prins ulterior, asta a facut ca la final sa fie o lupta crancena intre noi. De la km 9 s-a marit foarte mult ritmul si pe ultima linie dreapta ne-am imprastiat cu totii si am depasit in zig zag cam 10-15 concurenti care mergeau mai lent. In ultima curba am reusit sa ma departez de 2 dintre fugarii din grupul nostru dar ceilalti 2 din fata m-au blocat in spatele unei babe si nu am mai putut recupera.


Lupta noastra a fost patetica practic pentru ca ne luptat pentru locurile 134-138 dar pentru mine a fost super incitanta; si uite ca totusi m-am intrecut cu cineva nu am fost doar eu de capul meu.
Imediat dupa linia de finish era sa lesin de la efort, dar m-am tarait la marginea publicului si am mai mers timp de cateva minute si mi-am revenit complet. Am terminat pe locul 136 din 478 la general si 25 la categoria mea de varsta. Surprinzator pentru mine a fost timpul cu care am terminat, 46:08 un nou record personal pe distanta de 10km. Cu toate astea am fost depasit de foarte multi mosi si babe care sincer nu stiu ce mananca in tara asta ... curand cred ca o incetez sa ma mai intreb si o sa incep sa cred ca doar la 50+ ani o sa fiu si eu ''bun''.

Per total a fost o cursa care mi-a placut enorm de mult, o experienta diferita care mi-a adus un boost de incredere si care mi-a amintit de ce imi place sa concurez. In mare parte cred ca faptul ca fizic am prins o zi buna, strategiile din capul meu si lupta de la final, la un loc au facut tot deliciul cursei.

Mai multe poze gasiti aici: Böblingen Sparkasse Stadtlauf (Schönbuch Cup)


Uite aici cu cine ma intreceam eu ... babe si mosi !!!

2 comments:

Clipe libere said...

Probabil ca babele alea au deja 30 de editii ale cupei in spate :))

Mihai Siman said...

Categoric! Apropo, Cupa asta se tine in fiecare an din 1994...