29 January 2013

Dirty Race Crossduathlon



 E final de ianuarie, afara sunt -5 grade, zapada cat cuprinde si daca n-ai ce face acasa la caldura te inscrii la un duatlon cu o denumire interesanta, sau cel putin asta am facut eu...
 Dirty Race Crossduathlon este la editia a 12-a si in Germania e considerat o cursa clasica de inceput de an, avand in trecut la start legende ale triatlonului cum ar fi Normann Stadler sau Sebastian Kienle. Proba costa in 5km de alergat, 15km de mtb si inca 4km de alergat.
 S-a potrivit foarte bine cu una dintre saptamanile de ''recovery'' din  planul meu periodizat de antrenament iar proba nu parea foarte solicitanta asa ca am plecat de la premiza ca o sa fie usor si nu o sa ne agitam prea mult. Din pacate in dimineata cursei nu m-am simtit prea bine, nimic special dar nu aveam nici un chef de agitatie, de frig si practic de mai de nimic ce implica ridicarea din pat. Colac peste pupaza am un tendon care ma supara de ceva vreme si incep sa fiu ingrijorat de situatie. Dar astfel de lipsa de chef intalnesc deseori pe la antrenamente si in loc sa renunt prefer sa incerc primele 5 minute, daca dupa cele 5 minute inca ma mai simt prost atunci ma opresc dar de cele mai multe ori sunt deja departe de casa... Am decis sa iau startul oricum ar fi si sa ma menajez cat pot, suntem in ianuarie totusi.
 M-am incalzit bine pe dealurile din preajma timp in care am analizat traseul de mtb, care nu arata prea promitator din cauza zapezii inghetate. Am plecat la start mai din spate si desi m-am simtit bine de la bun inceput nu am putut sa avansez pentru ca primul km a fost doar o bucla in jurul stadionului, pe o alee foarte ingusta. Am preferat sa stau pe pozitii iar dupa km 2 mi-a scazut pulsul binisor, semn ca e timpul sa depasesc mosulicii si pustii fara buletin din fata mea. Am ajuns destul de repede in tranzitie, unde m-am cam fastacit nitel cu schimbatul papucilor si mi-a luat un minut intreg pana am iesit pe traseu.
 Pe bike mi-a revenit cheful de lupta si am tras tare pe portiunea de asfalt dar imediat dupa ce am intrat pe adevaratul traseu mi-a cam pierit zambetul. La sedinta tehnica ne-au spus ca e iarna, clar e zapada si gheata pe traseu, sa o lasam moale si sa avem grija. Cu mici exceptii gheata ascunsa minutios sub zapada a fost pretutindeni, foarte greu am gasit o trasa ideala si nici ceilalati participanti nu se descurcau prea stralucit. A fost prea frig pentru ca pamantul sa se lase mulat si nici dupa a doua tura nu s-a putut merge fluent pe anumite portiuni. Am avut parte si de o catarare piperata dar am rezistat eroic pana in varf in ambele ture.
 Pe cea mai inalta sectiune a traseului a fost multa gheata pe toate partile drumului. Cu greu am incercat sa ma tin pe bicicleta iar intr-unul dintre viraje am pierdut controlul si m-am trezit oblic fata de sol. Am cazut destul de urat pe partea stanga si m-am tarait pe coapsa si genunchi cativa metrii. Nu am mai cazut de foarte mult timp si va marturisesc ca stand tolanit pe gheata acolo m-a cuprins frica. Cazusem exact pe genunchiul care ma supara si imi era teama sa nu fie mai grav. M-am ridicat incet, fara vitejii, incercand sa nu bruschez nici o incheietura. Nu patisem nimic grav aparent dar imi tremurau gladiolele si durerea nu era de neglijat. Am continuat cativa metrii pe bicicleta dar a trebuit sa ma opresc din nou sa reevaluez posibilitatea de a continua. Bine am facut ca m-am oprit pentru ca la 5 metri in fata s-a mai produs un accident, ca la turul Frantei, 3 rideri pe jos si alti 4 buluc in spatele lor.
 Am continuat timid, speriat si cu ceva dureri pe partea lovita. Restul primei ture am mers incet si prudent si mi-am revenit putin pe a doua tura. Pana la final au mai cazut foarte multi in fata mea si eu la randul meu era sa o mai patesc de cateva ori. A fost o loterie riscanta si multi au pierdut, in a doua tura in locul in care cazusem eu erau 4 rideri imprastiati pe jos si unul dintre ei primea ingrijiri medicale. Am preferat sa trec sectiunea la picior.
 Bucuros foc ca am scapat vin de masacrul de la bike am incaltat papucii de alergat si am iesit vijelios din tranzitie. Credeam ca o sa fiu obosit si traumatizat de cazatura de mai devreme dar am evoluat foarte bine chiar castigand vreo 10 locuri spre final. Am terminat din nou puternic, nu foarte obosit si nitel sifonat pe la eleroane.
 Cursa nebuna, cam asta a fost! Ori mi-au intrat mie mintile in cap ori a fost putin prea periculos pentru un inceput de sezon. Niste sauna si niste masaj si imi revin, dar vanataia asta cat o palma de pe pulpa mea nu o sa treaca prea curand... Am terminat mediocru ca de obicei, pe locul 89 din vreo 200 si 15 la categoria de varsta, la ''doar'' 20min de castigator - Sebastian Kienle, caruia mi-a fost rusine sa ii cer un autograf dupa ce am iesit de la vestiare.

 Pentru poze urmati link-ul: Dirty Race Crossduathlon


1 comment:

Clipe libere said...

Bravo! Super fain!
Trebuia sa-l inviti la o palinca pe campion :)