17 February 2013

Sindelfinger Glaspalast Waldlauf


A trei-a etapa din cupa de iarna din regiune se apropia cu pasi grabiti iar eu eram inca nesigur daca pot participa sau nu. Am o pozitie buna in clasamentul general al cupei, pozitie pe care intentionam sa incerc sa o apar dar accidentarea recenta de la genunchi era decisiva si situatia era inca neclara.
Dupa 2 saptamani de pauza am decis miercuri sa fac o scurta alergare de proba iar dupa 5km nu am avut nici o durere la genunchi. Vineri am fost la control la un ortoped sportiv si lucrurile s-au mai clarificat. Nu am dureri si piciorul arata bine iar doctorul a fost de acord sa ma intorc treptat la antrenamente. Din nefericire problema e alta decat cea pe care o banuiam eu si sunt departe de a fi vindecat dar despre asta o sa vorbim intr-un alt blog. Am primit toate confirmarile de care aveam nevoie asa ca am luat startul la Sindelfinger Glaspalast Waldlauf, chiar daca aveam de gand sa merg incet puteam totusi sa imi apar pe cat posibil pozitia din cupa.

Startul a fost unul neutralizat in primii 500m pentru ca am plecat dintr-o sala de atletism iar culoarele inguste nu permiteau o evolutie normala a celor 400+ participanti. Ideea cu startul si sosirea in sala a fost foarte interesanta in special din cauza ca este iarna si afara e relativ frig, inauntru am putut sa ne relaxam cu totii la temperaturi mai normale.
Eu am plecat foarte din spate si a fost greu sa depasesc chiar mult timp dupa ce cursa a revenit la regim normal, dar asta era ultima mea ingrijorare. Toata cursa am fost concentrat la genunchiul buclucas, ce se intampla, cum se simte, doare sau nu si cel mai important unde doare? Dupa primii 3km ma simteam excelent asa ca am marit regimul incercand sa ma tin dupa Tobias care e un alergator mult mai rapid decat de mine dar era racit si se manaja. Traseul a fost ca un carusel, 500m in sus - 500m plat, un roller coaster piperat cu zapada floscaita si alunecoasa. Am inaintat foarte constant cu Tobi, am depasit incet si sigur o gramada de alergatori iar totul parea sa mearga excelent.
Din nefericire la km 5 a inceput sa ma doara din nou genunchiul, exact ce asteptam dealtfel. M-am fortat intentionat ca sa observ anumite detalii despre locul exact al durerii. Acum stiu, ortopedul avea dreptate, sufar de iliotibial band syndrome - mai popular cunoscut ca runners knee.
Durerea nu a fost foarte puternica asa ca am continuat fara probleme. Din cauza concetrarii mele il pierdusem pe Tobias si in urmatorii 2-3 km m-am chinuit sa il ajung din urma. L-am ajuns cand mai erau 2km si incepea coborarea, un single trail abrupt si foarte periculos. Piciorul meu era incordat si foarte putin flexibil si mi-a fost frica sa nu imi rup gatul pe coborare asa ca am mers foarte incet si prudent. Pana la final m-am chinuit din nou sa il prind pe Tobias care zburase pe coborare. L-am prins din nou cu greu si am intrat impreuna pe pista de alergare a salii de atletism.
M-am uitat la ceas si am fost uimit de timp - 44 de minute. Traseul a avut mai mult de 10km si vreo 130 de metrii de catarare iar eu am fost panicat din cauza accidentarii toata cursa, avand toate astea in vedere cred ca rezultatul este unul maret.

Dar mare supriza m-a asteptat acasa, clasamentele de pe internet aratau ca am terminat pe locul 108 din 440 dar mai important este ca am reusit sa urc in clasamentul general al cupei. Cu o singura etapa ramasa, sunt pe locul 13 la general si locul 3 la categoria mea de varsta. Wooohooo! 

Mai multe poze aici: Sindelfinger Glaspalast Waldlauf
Traseul GPS si alte detalii nesemnificative gasiti pe Strava sau Movescount

P.S. Despre accidentarea mea si cum evolueaza lucrurile o sa va povestesc in curand...


 
 
 

No comments: