18 October 2013

Keufelskopf Ultra Trail

 
Concursurile de trail running in Germania sunt rare ca naiba, sportul asta nu e prea popular aici, asa ca fiecare mica portita trebuie exploatata la maxim. La concluzia asta am ajuns cu Mishu si n-am stat mult pe ganduri cand el a gasit un concurs fantoma in apropiere. Keufelkopf Ultra Trail zic ca e un concurs fantoma pentru ca e doar la a 5-a editie, are 400 de locuri disponibile la cele 3 trasee pe care le ofera si e organizat de un nenica pasionat, intr-un sat cu 23 de case. Impreuna cu Mishu si Scuba am ales sa alergam traseul de 22km cu 1000m de catarat, mai erau 42km si ultra 84km, la acesta din urma se pot strange chiar si puncte de calificare la Mont Blanc.

Surprizele au inceput sa curga de cand am ajuns in Reichweiler. Totul a fost foarte simplu si relaxant: doi mosulici ne-au intampinat la inscriere, ne-au dar niste numere mici, 4 ace de gamalie si ne-au trimis la o cafea si la niste prajituri in camera alaturata. Toata atmosfera a fost super relaxata, parea ca suntem la un congres al colectionarilor de timbre si nu la un ultra-maraton. Startul a fost banal si fara nici un fel de agitatie, 80 de oameni au plecat incet si linistiti pe o straduta de la marginea satului si in cateva clipe s-au insirat pe o potecuta ce disparea in padure.

De departe cea mai placuta surpriza a fost traseul, absolut demential! De la primii metrii din padure pana la linia de finish a fost un deliciu sa alergam pe potecile alea. Un roller-coaster continuu: sus-jos, stanga-dreapta, catarari in patru labe, coborari rapide, poteci alunecoase, pietre, radacini, tot ce trebuie. Mega mijto! Am alergat in permanenta cu zambetul pe buze, nici gand de oboseala! Nu am vazut nicaieri o aglomeratie atat de mare de single trailuri, o zona superba.

Cursa am inceput-o prudent alaturi de Mishu, inca eram foarte neincrezator in genunchii mei, durerile s-au mai diminuat dar nu au disparut. Eram destul de convins ca nu o sa scap nici azi, asa ca primii km i-am alergat incetisor in speranta ca aman problemele cat mai mult. Deobicei incepe sa ma supere cam dupa 4-5 km dar ajunsesem la 7km si inca mergeam bine. Am facut cateva sprinturi ca sa ii fac poze lui Mishu si totul parea la locul lui (trebuie sa intelegeti ca eu nu am mai alergat fara dureri de ...vreo 2 luni, nici nu mai stiu cum e!). Dupa ce am trecut de km 10 Mishu a scazut putin ritmul pe catarari si eu tot incercam sa prind o tanti dinaintea noastra. Stateam ca pe ace si imi doream din tot sufletul sa fie azi ziua in care nu ma mai doare. Nu am putut rezista tentatiei si m-am dus...

Parca scapasem de la puscarie sau cel putin fugeam de urs. Am alergat perfect, mai perfect ca niciodata! Am vanat cu o sete nebuna fiecare participant pe care l-am intalnit si pana la final nu am incetinit deloc. Pe ultimul pe care am reusit sa-l prind l-am depasit in ultimii 800m cu un sprint in catarare, nu i-am oferit nici o sansa. Satisfactie enorma la final!

Am terminat pe locul 12, probabil ca terminam si mai bine daca mergeam tare de la bun inceput. Dar cui dracu ii pasa? N-am avut dureri de genunchi, am scapat! Puteam sa ies si ultimul ca la fel de tare ma bucuram. O Doamne, ce usurare...

Mishu a terminat si el victorios cu zambetul pe buze, la fel si Scuba, care nu stiu cum a reusit sa alerge pe noroaiele alea cu adidasii de sosea. La final din nou atmosfera prietenoasa a fost prezenta, a urmat premierea si o petrecere campeneasca cu mancare deliciosa, ca sa completeze o dupa-masa perfecta. Nota final: 10 cu felicitari concursului fantoma pentru organizarea banala si traseul superb.


Pozele noastre: Keufelskopf Ultra Trail
Trackul de pe Strava il gasiti aici.

No comments: