17 October 2013

La club

Bai m-a luat flama rau de tot cu triatlonul asta, sunt foarte pornit si determinat sa duc la capat nebunia asta. Si cea mai buna chestie pe care am facut-o in directia asta a fost sa intru intr-un club de triatlon. Fenomenal de multe lucruri am de castigat de pe urma aceastui club, nici nu mi-as fi inchipuit ca e atat de fain.  

Anul trecut in noiembrie am vazut din intamplare la bazin o casca de inot pe care scria ceva de un club de triatlon din satul vecin. Am ajuns acasa si i-am gasit pe internet, mi-au placut, i-am contactat iar dupa o saptamana ma prezentam intr-o germana proasta la unul din antrenamentele lor de alergare, intr-un vestiar din Ehningen. Este un club mic dar foarte interesant, defapt sunt niste prieteni iar clubul pe hartie abia in anul asta a fost infiintat, Ausdauer Sport Verein (ASV) Ehningen
 
ASV Ehningen in Tenerife
Compozitia si proiectele sunt aspectele care m-au atras cel mai mult la ei. Cand esti incepator ca mine ai nevoie de cat mai multe informatii si sfaturi de la cineva cu experienta. Oricat as cauta si citi pe net, niciodata nu o sa se compare cu sfat concret la fata locului. Clubul este infiintat si condus de Nico care vine din ciclismul profesionist, mai este Klaus care alearga maratoane sub 3 ore, Gabi care alearga si ea foarte bine si tine cursurile de stabilizare fizica, Astrid care este o inotatoare si o antrenoare fenomenala, Anita cu care am facut cele mai cumplite stretching-uri din viata mea, Michael antrenor de fotbal, Kristina, etc... Asta e nucleul clubului si imi place ca fiecare e diferit fata de ceilalati, de la fiecare ai de invatat altceva. Cu totii sprijina proiectul lui Nico: ''In 6 Monaten zum Triathlon-Finisher'', aici e partea faina :)

Proiectul isi propune in fiecare an sa antreneze un grup de incepatori si sa ii indrume pana la terminarea primului triatlon din viata lor. In fiecare toamna se aleg 10-12 persoane care intra in proiect (conditia e sa nu fi terminat niciodata un triatlon) urmand ca pentru urmatoarele 6 luni sa se antreneze cot la cot cu clubul, pana la marea cursa din vara. Participantii beneficiaza de o multime de lucruri, pe langa experienta  clubului: cantonamente in Mallorca sau Tenerife in fiecare inceput de an, echipament si reduceri de la club, asistenta tehnica de la Nico, masuratori cardiace si respiratorii la inceput de sezon, plan de antrenamente, intrare gratuita la bazin si nu in ultimul rand un suport moral gigantic din partea celorlalti din echipa. Totul se termina apoteotic cu un triatlon dupa cele 6 luni si o petrecere faina.

Asta da proiect si dedicare! Nico si prietenii lui isi consuma mult timp pentru reusita acestui proiect si pentru ce? Doar pentru a promova triatlonul! Chapeau prieteni! Multi dintre cei care termina proiectul intra in club ulterior si in felul aceasta se strang tot mai multi oameni de la an la an. Proiectul este la a 3-a editie si din nefericire eu am ratat preselectia din toamna, dar m-am inscris direct in club si m-am antrenat alaturi de incepatori. 
 
Unul dintre motivele pentru care am cautat initial un club este licenta, triatloanele care sunt organizate sub egida federatiei germane de triatlon (si aici intra cam toate) necesita o licenta la participare. Pot sa cumpar o licenta de o zi dar costurile sunt prea mari. Licenta nu e doar o bucata de plastic pe care scrie numele meu: acum sunt inregistrat la federatie si pot sa strang puncte pentru diverse calificari (olimpiade, campionate nationale, ma rog... nu e cazul meu), am si o asigurare medicala care intra in vigoare in caz ca patesc ceva la antrenamente sau competitii (asta gasesc foarte important pentru ca asigurarea medicala normal nu iti plateste nimic daca tu ti-ai pus singur in pericol sanatatea, de genul: hai sa facem un Ironman!). Ca sa nu mai zic ca m-am facut deacord cu legile anti-dopping si oricand si in orice moment pot sa vina sa ma verifice. 
 
La club imi place, atmosfera e foarte placuta si sunt o gasca de oamneni faini. Avem macar cate un antrenament pe saptamana din fiecare sport, ture lungi si placute, antrenamente specifice, contratimpuri, iesiri la bere, concursuri, cam tot ce mi-am inchipuit eu in visele mele… Din pacate am ratat cantonamentul lor din Tenerife de anul asta si tare mi-a parut rau dar am prins o mica escapada de 3 zile la Kraichgau.

Aici se organizeaza peste trei saptamani Challenge Kraichgau, care este si campionatul german de half-ironman, o cursa renumita cu participanti de talie mondiala. Sunt inscris si eu la proba olimpica si am venit aici ca sa tragem niste antrenamente mai zdravene dar si sa ne obisnuim cu traseul. Vineri dupa munca ne-am intalnit cu totii la Ubstadt-Weiher, unde ne-am cazat rapid si am iesit la o alergare de vreo 10km in jurul lacului Hardtsee. Eu inca mai am dureri la genunchi si nu stiam daca pot face fata la o astfel de alergare, dar m-am tinut dupa ei pana la final si nu a fost chiar o tragedie. O sa incep curand niste sedinte de fizioterapie si sper ca lucrurile sa se indrepte. 
  

Dupa tura de alergare ma gandeam ca ne bagam la dus si gata, mergem la bere sau ceva (cam asta e programul meu de obicei) dar a urmat o sedinta de Stabilization-Training cu Anita. Un fel de stretching/pillates de vreo 30 de minute care creste flexibilitatea si intareste core-ul. Va jur ca ceva atat de greu nu am facut niciodata pe o saltea, la soare. Stiu ca am problem cu flexibilitatea dar ce miscari si pozitii ne-a pus Anita sa facem au scos complet untul din mine. Intr-un final am ajuns sa mancam niste fripturi si sa bem niste bere. Seara la 11 am adormit ca un prunc, cat ai zice peste… si era doar prima zi!
  
A doua zi a fost si mai in forta, mic dejun copios si alergare de 5km pe langa lac, o mica pauza de o cafea dupa care ne-a intalnit cu organizatorul triatlonului cu care am facut traseul de ciclism de la proba de half-ironman. Am facut 97km cu 1200hm, niste peisaje fantastice si dealuri cat pentru doua vieti. M-am prostit prea mult in timpul turei si pe final am ramas fara puteri la coada plutonului, ne-a prins si ploaia si am ajuns istoviti inapoi la hotel. Din nou ma gandeam ca ziua s-a terminat, FALS! A urmat open water swimming. Au fost acolo si niste baieti cu costume de neopren pe care le-am putut proba. A fost prima oara pentru mine, inot in lac si cu costum de neopren, inca o experienta interesanta. Costumul te ajuta foarte mult sa inoti si sa rezisti la temperaturi scazute ale apei (lacul avea 16 grade). Jumatate de ora ne-a chinuit Astrid cu tot felul de exercitii: orientare in apa, inot in pluton, start la gramada, etc. Si cand sa zici gata, inca jumate de ora de Stabi-Training cu Anita. Friptura, bere si somn in 3 secunde, mai ceva ca ieri!



Duminica am avut noroc (eu)/ghinion (restul) cu vremea, a plouat cam incontinuu si nu am putut sa iesim pe sosea, vroiam sa mai facem vreo 50-60km. Am luat doar micul dejun si am alergat din nou 5km in jurul lacului. Dupa o pauza de cafea ne-am decis sa mergem totusi la bazinul de inot din Karlsruhe unde am mai bagat vreo 2km de antrenamente istovitoare cu Astrid.


Cateodata e foarte bun un calup asa mare de antrenamente, am observant ca daca am o baza bine pusa la punct in prealabil, un calup din acesta aduce un boost mare de fitness. Dupa acest mic cantonament m-am simtit mult mai in forma si cred ca sunt aproape pregatit pentru Challenge Kraichgau! Cat despre club, va mai povestesc eu…

Va mai las cu niste poze din micul cantonament: Kraichgau Trainingswochenende 

No comments: